În limba engleză, verbele "cry" și "weep" amândouă se traduc prin "a plânge" în română, dar există diferențe subtile în semnificația și utilizarea lor. "Cry" este mult mai comun și are o conotație mai generală, referindu-se la actul de a plânge, indiferent de motiv sau intensitate. Pe de altă parte, "weep" sugerează un plâns mai profund, mai intens și adesea mai prelungit, de obicei cauzat de o emoție puternică precum durerea, tristețea sau compasiunea. "Weep" este, de asemenea, mai puțin folosit în vorbirea de zi cu zi.

Să luăm câteva exemple:

• "The baby cried all night." (Bebelușul a plâns toată noaptea.) Aici, "cry" este potrivit, deoarece descrie un plâns general, posibil din cauza foamei sau disconfortului.

• "She wept tears of joy when she heard the news." (Ea a plâns de bucurie când a auzit vestea.) "Wept" sugerează aici un plâns mai intens, emoționant, provocat de o bucurie copleșitoare.

• "He cried because he scraped his knee." (El a plâns pentru că și-a julit genunchiul.) Din nou, "cry" este mai potrivit pentru un plâns mai simplu, cauzat de durere fizică.

• "They wept openly at the funeral." (Ei au plâns deschis la înmormântare.) "Wept" evidențiază intensitatea emoțională a plânsului în contextul unei situații triste.

Observăm că, deși ambele verbe descriu actul de a plânge, "weep" implică o emoție mai profundă și un plâns mai intens decât "cry". Alegerea verbului potrivit depinde de context și de nuanța pe care vrei să o transmiți.

Happy learning!