În limba engleză, cuvintele "infant" și "baby" sunt adesea folosite interschimbabil, dar există diferențe subtile între ele. În general, "baby" este un termen mai general, referindu-se la un copil mic, de la naștere până la aproximativ doi ani. "Infant", pe de altă parte, se referă de obicei la un copil în prima sa perioadă de viață, de obicei de la naștere până la un an, sau uneori până la doi ani. "Infant" are o conotație mai formală și medicală decât "baby".

De exemplu, ai putea spune: "The baby is crying" (Bebelușul plânge) sau "The infant needs medical attention" (Copilul are nevoie de asistență medicală). Observați cum în prima propoziție, "baby" sună natural și familiar, în timp ce în a doua, "infant" este mai potrivit, subliniind aspectul medical al situației.

Un alt aspect important este contextul. În timp ce "baby" poate fi folosit într-o varietate de contexte, de la discuții casual la documente oficiale (dar cu o oarecare atenție), "infant" este mult mai des folosit în contexte formale, precum rapoarte medicale, cercetări științifice sau documente legale.

Să luăm un alt exemplu: "She is pregnant and expects a baby in the spring" (Ea este gravidă și așteaptă un bebeluș primăvara). Aici, "baby" este perfect adecvat. Nu am folosi "infant" în această situație deoarece sună nefiresc.

În schimb, "The infant mortality rate has decreased significantly" (Rata mortalității infantile a scăzut semnificativ) este un exemplu unde "infant" este alegerea corectă și necesară. "Baby mortality rate" ar suna incorect.

Prin urmare, alegerea dintre "infant" și "baby" depinde de context și de gradul de formalitate. În general, "baby" este mai comun și mai versatil, în timp ce "infant" este mai formal și are o conotație mai medicală.

Happy learning!