Mulți elevi confundă cuvintele englezești „memory” și „recollection”. Deși ambele se referă la amintiri, există o diferență subtilă, dar importantă, în semnificația lor. „Memory” se referă la capacitatea generală de a stoca și a rechema informații, în timp ce „recollection” se concentrează pe actul specific de a-ți aminti un eveniment sau un detaliu din trecut, adesea unul mai viu și mai detaliat. Cu alte cuvinte, „memory” este capacitatea, iar „recollection” este procesul.

Să luăm câteva exemple:

• "She has a good memory for names." (Ea are o memorie bună pentru nume.) Aici, „memory” se referă la capacitatea ei generală de a-și aminti numele oamenilor.

• "His recollection of the accident was hazy." (Amintirea lui despre accident era neclară.) Aici, „recollection” se referă la actul specific de a-și aminti accidentul, și subliniază natura vagă a amintirii.

• "My childhood memories are mostly happy ones." (Amintirile mele din copilărie sunt în cea mai mare parte fericite.) Aici, „memories” se referă la un set general de amintiri.

• "I have a vivid recollection of my first day at school." (Am o amintire vie de prima mea zi la școală.) Aici, „recollection” se referă la o amintire specifică, evocată conștient.

• "The human brain has an amazing capacity for memory." (Creierul uman are o capacitate uimitoare de memorare.) Din nou, „memory” se referă la capacitate.

• "The witness's recollection of the events was crucial to the investigation." (Amintirea martorului despre evenimente a fost crucială pentru investigație.) „Recollection” descrie aici amintirea specifică a martorului, relevantă pentru o anumită situație.

Observăm că „recollection” implică un efort conștient de a aduce la suprafață o amintire specifică, în timp ce „memory” poate fi pasiv, referindu-se la stocul general de informații stocate în minte.

Happy learning!