Cuvintele englezești „private” și „personal” sunt adesea confundate, chiar și de vorbitorii avansați de engleză. Deși se suprapun în anumite contexte, există diferențe importante între ele. „Private” se referă, în general, la ceva care este secret, confidențial, inaccesibil altora, legat de intimitate sau de proprietate. „Personal” se referă la ceva care este specific unei persoane, legat de caracterul sau viața ei, de opiniile sau preferințele sale. Diferența este subtilă, dar crucială pentru înțelegerea completă a sensului.

Să luăm câteva exemple pentru a clarifica această distincție:

• Private: "This is a private matter." (Aceasta este o chestiune privată.) Aici, „private” subliniază caracterul confidențial al problemei, nepotrivit pentru discuții publice.

• Personal: "This is my personal opinion." (Aceasta este opinia mea personală.) Aici, „personal” indică faptul că opinia este subiectivă și aparține exclusiv vorbitorului.

• Private: "She has a private room in the hospital." (Ea are o cameră privată în spital.) „Private” se referă aici la caracterul exclusiv, la lipsa accesului altora în acea cameră.

• Personal: "He keeps a personal diary." (El ține un jurnal personal.) „Personal” specifică legătura intimă dintre jurnal și persoana care îl scrie, conținutul fiind legat de viața sa privată.

Un alt exemplu, mai subtil: "I had a private conversation with my teacher." (Am avut o conversație privată cu profesorul meu.) versus "I had a personal conversation with my teacher about my future." (Am avut o conversație personală cu profesorul meu despre viitorul meu.) În prima propoziție, accentul este pe confidențialitate, pe absența unor terți. În a doua, accentul este pe subiectul conversației, legat de viața și planurile personale ale vorbitorului.

Observăm că, deși ambele cuvinte se referă la aspecte ale vieții private, „private” accentuează confidențialitatea, secretele, iar „personal” subliniază legătura directă cu o anumită persoană, aspectele ei individuale, opiniile, preferințele.

Happy learning!